O scurtă călătorie prin univers

Încă din timpul citirii broşurii de vacanţă despre civilizaţia extraterestră care a adresat mesajul Referendum umanităţii am avut trăiri deosebite şi am acceptat întru totul că este nevoie de prezenţa acestei civilizaţii pentru a ghida omenirea către o orientare benefică. Conştiinţa mea s-a expansionat brusc după citirea materialului, atingând dimensiuni pe care nu le mai explorasem până atunci. Parcă totul devenea mult mai clar, iar nivelul meu de înţelegere se elevase brusc, permiţându-mi să simt cu mult mai mult decât ceea ce numeam până atunci convenţional şi teoretic „creaţie”. Întregul univers a devenit brusc palpabil şi atât de aproape încât m-am mirat că abia acum pot să-i simt plenitudinea maiestuoasă, despre care nu îmi dădeam precis seama dacă este exterioară mie sau se petrece undeva în interiorul meu.

Purtând în suflet această înălţătoare şi plăcută nedumerire, pe care am menţinut-o încă multe zile în timpul vacanţei, m-am îndreptat către terenul de spirală.

La începutul meditaţiei în spirală yang, la doi metri în stânga mea şi-a făcut simţită prezenţa subtilă un bărbat cu care am început o comunicare telepatică. Am simţit că era o fiinţă foarte elevată, iar prezenţa lui îmi dădea o stare de calm şi încredere. La început m-a întrebat ce îmi doresc. Spirala abia începuse şi încă mai suna ca un ecou: „…de inducţie a stării de eliberare prin miracol divin”, aşa că nu mi-a fost prea greu să îmi dau seama că asta îmi doresc, ceea ce i-am transmis şi bărbatului.

Răspunsul lui a venit imediat. Mi-am văzut atunci trupul ca fiind o proiecţie undeva în faţa mea şi cum asupra lui începe să se reverse graţia divină care îmi oferea eliberarea spirituală. Însă, pe măsură ce graţia se manifesta, acea proiecţie a trupului meu sângera şi se distrugea repede, ajungând în scurt timp un schelet. Bărbatul mi-a transmis: „Vezi, nu eşti încă pregătită să primeşti graţia divină pentru a te elibera, asta te-ar distruge.” „Dar ce ar trebui să fac pentru a putea primi totuşi această graţie”, am întrebat atunci, iar bărbatul mi-a răspuns enumerând câteva calităţi la care mi-a spus că ar trebui să mai lucrez, lucruri pe care le ştiam, dar cărora nu le acordam importanţa pe care o meritau. M-am simţit cumva ca la şcoală, atunci când ţi se pune pe bună dreptate o notă mai mică, dar ţi se explică cu multă blândeţe unde ai greşit.

Bărbatul m-a întrebat în continuare dacă accept să-mi fie ghid pentru o scurtă călătorie prin univers, pentru a înţelege diversele niveluri de conştiinţă. Am acceptat şi imediat s-a manifestat o stare de vibraţie interioară deosebită şi am simţit cum acea fiinţă mă ghida pentru a ne deplasa la o distanţă foarte mare, pe o planetă mică, fără forme deosebite de relief, aridă şi umedă. Acolo am văzut cum la suprafaţa solului se aflau zeci de construcţii gen muşuroaie de termite însă cu mult, mult mai mari, de culoare gri închis, având toate aceeaşi dimensiune. În interiorul lor se desfăşura viaţa fiinţelor care locuiau acolo. Nu le-am văzut, dar am ştiut că ele locuiau sub pământ în acele muşuroaie. Le-am putut chiar simţi, erau o societate organizată cumva după modelul albinelor însă cu un nivel de conştiinţă incomparabil mai mare. Apoi am survolat încă vreo câteva astfel de planete pe care existau zeci, sute de construcţii identice în formă de cruce iar altele în formă de paralelipiped, care erau locuite. Am simţit că civilizaţiile acelea sunt avansate tehnic, iar genul acela de uniformitate a construcţiilor îmi sugera cumva lipsa egoului locuitorilor de acolo.

Am ajuns după aceea pe o planetă unde am văzut o construcţie imensă de formă ovală de dimensiunea unui oraş întreg sau poate a mai multor oraşe, nu pot aprecia, în care locuiau fiinţele de acolo. Acea construcţie se sprijinea doar puţin în partea de jos pe un suport aflat pe solul planetei, dând impresia că mai mult pluteşte decât se sprijină. Aici însoţitorul meu mi-a prezentat un locuitor, un bărbat înalt care mi s-a părut frumos, chiar şi atunci când am constatat ca are maxilarele mai proeminente, într-o formă de bot. Trecând peste asta, am simţit ca era foarte plin de bunăvoinţă, ne-am salutat atingându-ne palmele iar el şi-a exprimat bucuria râzând şi dezvelind faptul ca are şi o dantură dublă, de care nu m-am mirat, de parcă totul era normal să fie aşa. A mai apărut alături de el o altă fiinţă mai grasă şi mică de înălţime, cu o faţă diferită de a pământenilor noştri, cu urechi şi nas mai mari, care s-a bucurat şi ea de venirea noastră. Însoţitorul meu mă susţinea să le simt sufletele acestor fiinţe, precum şi gradul lor de evoluţie spirituală, şi totodată să intuiesc unele calităţi paranormale la ei. Aflând de venirea noastră, au mai apărut şi alte fiinţe cărora, deşi mi-e greu să le descriu, le-am putut simţi foarte clar vibraţia sufletească şi am putut intui diverse calităţi pe care le aveau. Comunicam telepatic, iar la unii dintre ei comunicarea era însoţită de un mormăit. Erau cu toţii foarte bucuroşi de prezenţa noastră acolo. Se bucurau cu o bucurie copilărească, sinceră şi parcă absorbeau unda de simpatie şi căldură sufletească pe care noi o manifestam faţă de ei. Trecând peste forma lor exterioară i-am îndrăgit imediat pentru ceva ce se afla dincolo de chipul lor şi mi-am dat seama că, indiferent de forma şi nivelul de conştiinţă, fiecare fiinţă merită sa fie respectată şi chiar îndrăgită pentru ceea ce păstrează divin în adâncul sufletului. Apoi, cineva a plasat în faţa mea un cilindru înalt din sticlă în care se vedea că se afla o fiinţă nevertebrată care luase forma vasului şi care mă privea cu un frumos ochi mare şi albastru. Dar ce comunicare sufleteasca a putut fi între noi, şi ce stare de pace şi de cuminţenie smerită mi-a putut transmite…

Spirala s-a încheiat mult prea repede. Ne-am întors instantaneu, dar simţeam cum conştiinţa îmi era îmbogăţită cu noile trăiri, iar sufletul se simţea copleşit de frumuseţea, originalitatea şi misterul creaţiei, din care ştiam că mi s-a revelat doar o mică parte. Această călătorie m-a ajutat să înţeleg că locul unde Dumnezeu aşează sămânţa unei conştiinţe devine totdeauna un templu de adorare a Lui.

Căutând să memorez cât mai mult din tot ce am văzut şi simţit în acea călătorie, am uitat să mulţumesc aşa cum se cuvenea însoţitorului meu.

Îi mulţumesc acum din toata inima, cu infinită dragoste şi recunoştinţă.

Anonim