Momente privilegiate – întâlniri cu îngerul meu păzitor

Creaţia, Graţia, Iubirea

Într-o apelare a îngerilor iubirii, i-am rugat să mă ducă cu ei. După ce am închis ochii, la nivelul ochiului spiritual am apărut eu, copil, în faţa unei porţi închise. Apoi a venit un înger, m-a luat şi am văzut poarta închizându-se în urma noastră. Am pătruns într-o lume de graţie. Simţeam nişte curenţi de lumină ca un fel de cascade care mă duceau ca apa. Nu vedeam culori, era doar planul din fundal, de culoare indigo, aşa ca spaţiul, şi forme-simbol alb strălucitoare. Îmi apăreau constant imaginea sferei Creaţiei şi mâinile Creatorului care o ocroteau şi o ghidau în acelaşi timp.

Am văzut-o pe Fecioara Maria care se afla sub o cascadă de Graţie Divină rugându-se la Tatăl Ceresc. Am intrat apoi într-un spaţiu fără formă, dar ştiam că era un fel de templu sau biserică unde ştiam că erau sfinţi de lumină şi era prezent chiar Iisus. Din nou am simţit şi am văzut Graţia Divină manifestată în râuri, cascade. Era foarte frumos să mă las dusă de aceste fluxuri. O pace şi o iubire indescriptibile mă învăluiau. Trăiam sentimentul profund de recunoştinţă.

Revenind, mi-a rămas o stare de comuniune pregnantă cu acea lume, iar în zona inimii simţeam ca un metal topit. Despre aceasta am aflat ulterior că este specifică unei stări profunde de comuniune cu o entitate angelică.

 Îngerul păzitor

În multe situaţii îngeraşul meu păzitor m-a ţinut să nu cad să mă lovesc tare sau dacă totuşi mă loveam de diverse obiecte făcea ceva încât nu mă durea deloc, deşi, în mod normal, ar fi trebuit să simt durere.

Multă lume îşi imaginează că îngerii sunt copilaşi mici şi bucălaţi. Poate că unii sunt, dar eu îi simt altfel. Pentru mine îngerii sunt nişte fiinţe de lumină măreţe, pline de Graţia, Gloria şi Voinţa lui Dumnezeu.

L-am rugat foarte frumos pe îngerul meu păzitor că aş vrea să îl văd, nu ca o dovadă, deoarece cred în el, ci aşa ca pe o conştientizare mai profundă. L-am apelat, am închis ochii şi bineînţeles că mi-a apărut. Este alb strălucitor şi are o lumină foarte puternică, ca un far, în zona frunţii, care se răspândeşte în jos. Mâinile sale erau aşezate pe piept, în ceea ce am descoperit ulterior că este mudra pentru revelarea Sinelui. M-am bucurat foarte mult că mi s-a arătat. Nu avea aripi, accentul nu a fost pus pe imagine, ci pe conştiinţă.

Când mă raportez la îngeraşul meu păzitor de multe ori simt o stare de puritate elevată, bunătate, jucăuşenie în zona inimii, armonie şi bunăvoinţa de a împăca totul.

 Vieţi anterioare

Într-un grup de persoane am apelat entităţile angelice pentru aflarea misunii spirituale pe Pământ. De cum am închis ochii mi-a apărut o carte foarte mare căreia i se răsfoiau paginile singure. Apoi eram eu – copil –  într-o bibliotecă uriaşă împreună cu un înger mare de lumină. Ne-am aşezat pe scaun şi a început să îmi arate din cartea existenţelor mele anterioare. Conştiinţa era focalizată în mijlocul frunţii, percepând în acelaşi timp cum mă depărtam foarte mult în trecut. Aveam senzaţia de plutire, iar imaginile se derulau întocmai ca un film în faţa ochilor mei. Unele lucruri le-am perceput mai clar, altele erau ca „legate” şi nu le puteam vedea.

Mi-a apărut mai mult timp un înger foarte frumos gol până la brâu care urca o scară. Nu am înţeles pe moment ce însemna asta, dar Grieg mi-a spus după aceea că era precum scara cerească a lui Iacob din Vechiul Testament şi mă chema la evoluţie.

R., anul 7