Yoga: raiduri disproporționate și masive ale poliției, cu abuzuri provocate de o vendetă personală (de Willy Fautré)
18 September 2024Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Sesiunea 142, Franța
26 September 2024Brațul lung al Franței: De ce Mihai și Adina Stoian de la MISA au fost arestați în Georgia
de Massimo Introvigne
Cei doi lideri ai mișcării fondate de Gregorian Bivolaru sunt amenințați cu „închisoare pe viață” pentru pseudo-crima de „subjugare psihologică”
Pe 22 august 2024, Mihail și Adina Stoian, cunoscuți instructori de yoga la MISA, Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut, au fost arestați când intrau în Georgia în excursie, la granița cu Turcia, la Sarpi. Presa georgiană, alimentată în mod evident de poliție și de activiștii anti-secte, a relatat că soții Stoian sunt căutați în Franța și că au mai fost urmăriți penal „în Finlanda și România pentru prostituție infantilă și viol”. Această informație este falsă. Soții Stoian nu știu să fie urmăriți penal în Finlanda sau în România. Abia când au fost arestați în Georgia li s-a adus la cunoștință un mandat internațional de arestare emis de Tribunalului din Paris. De ce sunt ei acuzați mai exact?
După cum cititorii site-ului Bitter Winter știu, MISA este o nouă mișcare spirituală fondată în România în 1990 de profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Înainte de COVID, avea aproximativ 30.000 de membri în întreaga lume. Deși învățăturile sale cuprind o mare varietate de subiecte, de la posturi yoga la meditație și arte vizuale, ceea ce a dus la controverse sunt învățăturile sale privind erotismul sacru, bazate pe Tantra indiană. În particular, la MISA se învață despre atingerea stării de iluminare spirituală prin continență erotică amoroasă (adică orgasm fără ejaculare, însoțit de meditație și de iubire).
Există mai multe mișcări religioase care vorbesc despre erotismul sacru în întreaga lume. Ele sunt controversate deoarece încalcă tabu-ul conform căruia spiritualitatea și erotismul ar trebui să fie ținute separate. Cei care se opun minorităților religioase sau spirituale cu învățături controversate numindu-le „secte” (aceștia făcând parte din așa-numita „mișcare anti-secte”) susțin că nicio femeie rațională (sau bărbat) nu ar accepta de bunăvoie astfel de doctrine și ritualuri ciudate. Prin urmare, se susține că membrii acestor grupuri trebuie să fie victimele „spălării creierului”, al „abuzului de slăbiciune” sau al „supunerii psihologice”.
Poziția conform căreia „sectele” sunt în mod inerent diferite de religiile reale și utilizează „spălarea creierului” a fost respinsă de cercetătorii academici ai noilor mișcări religioase și de instanțe de judecată din Statele Unite și din alte țări, inclusiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări democratice, Franța, care are o tradiție de secularism și ostilitate față de religii în general, a îmbrățișat ideologia mișcării anti-secte și a încriminat „abuzul de slăbiciune” sau „supunerea psihologică” presupuse a fi folosite de „secte”, primind critici internaționale bine meritate, inclusiv din partea liderilor agențiilor oficiale care supraveghează religiile controversate din alte țări. În Franța poți ajunge la închisoare ca lider al unei „secte” care practică „supunerea psihologică”, în timp ce majoritatea cercetătorilor academici ai noilor mișcări religioase consideră că acestea sunt infracțiuni imaginare bazate pe noțiunea pseudoștiințifică discreditată de „spălare a creierului”.
Acuzațiile împotriva „sectelor” sunt adesea susținute de mărturiile foștilor membri „apostați”. „Apostat” nu este o insultă, ci un termen tehnic folosit de sociologi pentru a desemna acea minoritate de foști membri care, din diferite motive, se transformă în adversari militanți ai grupurilor pe care le-au părăsit și susțin mișcările anti-secte. O literatură academică semnificativă demonstrează că doar o mică minoritate de foști membri, chiar și ai celor mai controversate grupuri, devin „apostați”.
MISA și fondatorul acesteia, Gregorian Bivolaru, au fost acuzați că ar fi o „sectă” care folosește „spălarea creierului” în diferite țări. Cu toate acestea, instanțele de judecată s-au pronunțat în favoarea MISA și a lui Bivolaru în majoritatea cazurilor care au ajuns la proces. Bivolaru a fost condamnat o singură dată, în România, pentru o presupusă relație sexuală cu o cursantă de 17 ani (vârsta consimțământului în România era de 15 ani, dar legea pedepsea relațiile dintre profesori și elevi). Faptul că urmărirea penală a lui Bivolaru în acest caz a fost părtinitoare a fost recunoscut de Curtea Supremă suedeză, care a refuzat extrădarea din Suedia în România în 2005, ceea ce a condus la acordarea azilului lui Bivolaru în Suedia. Până în prezent tânăra cursantă a negat constant că ar fi avut vreo relație sexuală cu Bivolaru.
Bivolaru are un proces în desfășurare în Finlanda, pentru care a fost emis un mandat internațional de arestare, și unul în Franța, unde a fost arestat în noiembrie 2023. Pe baza mărturiilor a șase foste membre „apostate”, ale căror presupuse experiențe datează chiar de mai bine de un deceniu, Bivolaru și alți lideri MISA sunt acuzați că au determinat prin „spălarea creierului” cursante din țări străine (inclusiv Finlanda) să meargă în Franța, unde au trecut prin ritualuri de erotism sacru cu Bivolaru, despre care acum susțin că nu au fost cu adevărat consensuale din cauză că ele fuseseră anterior „spălate pe creier”.
Cu siguranță pentru a impresiona poliția și instanțele judecătorești din străinătate, mandatul internațional de arestare împotriva soților Stoian menționează, de asemenea, consumul ritualic de urină în cadrul unor ritualuri din Franța în care au fost implicați Bivolaru și cursante MISA. Acest lucru poate părea șocant pentru cei care nu cunosc contextul, dar, de fapt, consumul de urină într-un context ritualic are o tradiție lungă și bine stabilită în tantrismul indian și este prezent și în alte mișcări ezoterice occidentale.
În raidurile din noiembrie 2023, poliția și procurorii francezi au raportat că au „eliberat” peste 50 de femei (niciuna dintre ele franțuzoaică) care erau „ținute” în diferite locații MISA din Franța și despre care spuneau că ar fi fost „violate” de Bivolaru. Au trecut opt luni de la raiduri și nici măcar una dintre femeile presupus „eliberate” nu a acceptat să se identifice ca „victimă”. Toate insistă că se aflau în Franța din proprie inițiativă. Ele au mers în Franța din diverse motive și nu toate plănuiau să se întâlnească cu Bivolaru sau să participe la practici erotice sacre derivate din învățăturile MISA. Cele care chiar au mers acolo pentru a participa la ritualuri erotice au declarat că au înțeles perfect despre ce este vorba în erotismul sacru promovat de MISA și au fost încântate să participe. De altfel, mai multe dintre aceste femei au depus plângeri împotriva poliției franceze.
Există deci un conflict al narațiunilor: șase foste membre „apostate” își reconstruiesc vechile experiențe din Franța ca fiind abuzuri sexuale la care nu s-au putut opune pentru că au fost „spălate pe creier”, în timp ce peste cincizeci de cursante susțin în unanimitate că nu sunt „victime”, ci au îmbrățișat de bună voie o cale spirituală neconvențională. Distinși cercetători, inclusiv universitara canadiană Susan Palmer, specialistă atât în noile mișcări religioase, cât și în abuzurile asupra femeilor în contexte religioase, le-au intervievat pe femeile „eliberate” în 2023 și care neagă că ar fi fost victime, considerându-le echilibrate și martore credibile.
Astfel, cazul francez se bazează pe:
- Teoriile discreditate ale „spălării creierului”, respinse de cercetători academici și de instanțele de judecată aproape peste tot în țările democratice, cu excepția Franței;
- Reconstrucția post factum a experiențelor lor cu MISA și Bivolaru de către șase foste membre „apostate” care au o vendetă personală împotriva mișcării (unele au încercat să formeze școli rivale de yoga sau au cerut daune semnificative în procese civile), fapt contrazis de poziția tuturor femeilor care se aflau în Franța în timpul raidurilor din noiembrie 2023.
Din moment ce cele șase „apostate” au declarat în repetate rânduri că scopul lor este de a distruge MISA ca mișcare spirituală și de a pune capăt activităților sale, nu este surprinzător faptul că ele îi acuză și pe cursanții cu vechime care mențin unită mișcarea spirituală în absența lui Bivolaru, inclusiv pe Mihai Stoian și soția sa, Adina. Aceștia sunt și ei acuzați de „abuz de slăbiciune” și „supunere psihologică” – adică de „spălare pe creier” – pentru că ar fi determinat femei să participe la retrageri spirituale și la ritualuri în Franța. Amenințarea, menționată de presa georgiană, că soții Stoian vor fi condamnați la „închisoare pe viață” în Franța pentru că au predat doctrina MISA unor cursanți, majoritatea dintre ei mulțumiți de învățăturile primite, iar unii poate nu, este deopotrivă îngrijorătoare și ridicolă.
Indiferent de implicarea reală a familiei Stoian în aceste călătorii în Franța, este esențial să reiterăm faptul că aceste acuzații provin doar de la șase „apostate” nemulțumite, în timp ce mai mult de cincizeci de femei care au fost găsite de poliție în locațiile MISA din Franța în noiembrie 2023 au declarat toate că au mers acolo de bună voie și că erau încântate să facă parte dintr-o cale spirituală mai neobișnuită (dar nu ilegală), pe care au ales-o în deplină cunoștință de cauză, și cer să li se permită să o urmeze – atât lor, cât și instructorilor lor – ca parte a libertății de religie și credință.
Având în vedere campaniile oficiale din Franța împotriva „sectelor” în general și împotriva MISA în special, ca să nu mai vorbim de poziția mass-mediei, este practic imposibil ca, dacă vor fi extrădați acolo, Mihai și Adina Stoian să aibă parte de un proces echitabil care să le respecte drepturile omului și libertatea de religie și credință. Înțelegem că ar putea fi dificil, din motive politice și de altă natură, ca judecătorii georgieni să se opună Franței, așa cum a făcut Curtea Supremă suedeză când a refuzat extrădarea lui Gregorian Bivolaru în România în 2005. Cu toate acestea, sperăm că vor lua în considerare contextul mai larg și nu vor considera acest caz ca fiind un caz penal obișnuit, deoarece este ceva complet diferit.
Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org.
*****
Despre autor
Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.