Am avut atât de clar sentimentul că am pe trup stigmatele lui Iisus, încât chiar mi-am privit cu atenție trupul, mai ales mâinile

În cele ce urmează, vă voi face o confesiune a sufletului meu, confesiune ce are legătură cu Atributul Dumnezeiesc al Sfințeniei Dumnezeieşti şi nu numai.

Când eram în anul 2 de curs, la începutul practicii spirituale, traversam o perioadă de grele încercări: nu aveam nici o sursă de venit, relaţional nu mergea mai nimic, mă confruntam cu probleme foarte mari de sănătate.

Medicul îmi spusese că dacă nu va da rezultate tratamentul alopat pe baza de hormoni pe care mi-l dăduse (practic era o sacoşă de medicamente), mă va „pune pe masa de operație pentru a scoate tot din mine“. Pentru o adolescentă era o veste greu de digerat. După aproape 2 zile în care am luat acel „tratament” şi m-am simţit foarte, foarte rău, am renunţat la medicamente și m-am aruncat cu toată aspiraţia și fervoarea inimii mele în practica spirituală.

Practicam 8 ore pe zi asane plus meditații, vizualizări, conștientizări, rugă intensă… tot ce învățasem la cursul de yoga într-un an si jumatate. Mi-am spus că dacă trebuie să mor, măcar să mor fericită. Probabil că nu aş fi părăsit planul fizic, dar aş fi rămas cu sechele mari pentru tot restul vieţii şi… organe lipsă.

Într-o noapte am avut un vis foarte lucid în care am fost proiectată într-un sătuc cu oameni simpli (nu intru în detalii). Ceea ce mi-a atras atenția a fost o femeie considerată sfântă, căci avea stigmatele lui Iisus și nu se mai hrănise de foarte mulți ani cu nimic.

Trăia incontinuu starea de fuziune extatică cu Dumnezeu. Întreaga ei ființă emana o strălucire și o luminozitate cu totul aparte iar pe chip avea întipărită o stare de fericire beatifică dumnezeiască. Pentru mine era ceva nou, nu văzusem pe nimeni până atunci să trăiască astfel de stări.

Am urmărit să mă identific cu acea ființă, să înțeleg ce anume genera acea stare de sfințenie și impunea atâta respect. Veneau oameni de pretutindeni să o vadă, credeau că simplul fapt de a fi în prezenţa ei era miraculos și unii dintre ei chiar se vindecau spontan, în funcție de deschiderea sufletească și credința lor.

Era îmbrăcată foarte simplu – cu o bucată de pânză. Deși se vedeau stigmatele lui Iisus pe trupul ei și sângele curgând, acest lucru nu părea să o deranjeze. Era cufundată în extaz, uneori cânta imnuri de slavă, alteori doar tăcea și îi privea pe toți de parcă privea prin sufletele lor. Nu văzusem pe nimeni până atunci fiind atât de prezent.

Starea de sfințenie pe care o emana această femeie provenea dintr-o puritate foarte mare, o percepeam plină de umilinţă şi mă atrăgea irezistibil felul în care se dăruia pe sine lui Dumnezeu, cu o devoțiune exemplară şi o credință de nezdruncinat și mai ales prin starea de abandon în fața Voinței Dumnezeiești.

Trupul ei sfânt era un canal dumnezeiesc perfect. Ființa ei emana atâta lumină, blândețe, simplitate și iubire (alături de fermitate și autenticitate), că radia precum un soare și îi îmbrățișa pe toți cei prezenți cu o iubire maternă, caldă şi învăluitoare.

Cu cât mă identificam mai mult cu ea, cu atât simțeam și eu ceea ce ea simțea și dăruia prin ea însăşi, starea pe care o emana atât de firesc de îndumnezeire. Mi-e greu să descriu în cuvinte. Radia Viaţă, Fericire Eternă și Îndumnezeire, era Vie.

Pentru mine a fost un imens dar de la Dumnezeu – la trezire am avut atât de clar sentimentul că am pe trup stigmatele lui Iisus, încât chiar mi-am privit cu atenție trupul, mai ales mâinile, iar starea de prezență și fericire am trăit-o timp de 6 luni după aceea. Uneori îmi apărea spontan chipul ei în „faţa ochilor” şi pur și simplu aveam senzaţia că nu ating pământul de fericire.

Am rămas în pat câteva minute fără să mă mișc, pentru a-mi aminti și retrăi totul cu cea mai mare atenție, să conştientizez fiecare detaliu. Nu îmi doream să vorbesc cu nimeni, ci doar să rămân în acea stare. Dar după o jumătate de oră a început să sune telefonul și în câteva minute s-au rezolvat toate aşa zisele mele probleme. Am primit o ofertă de muncă foarte bună, foarte bine plătită (dublu faţă de salariile părinților mei pentru care munciseră și dăduseră examene toată viaţa). Medicul meu mi-a spus că sunt perfect sănătoasă, nu mai înțelegea nimic – abia și-a amintit de mine, deși nu trecuseră nici 2 luni de la diagnosticul sumbru pe care mi-l pusese… și am trăit, prin Grația lui Dumnezeu, o mare iubire. Când i-am spus ghidului spiritual că sunt perfect sănătoasă, s-a uitat ghiduş la mine, a zâmbit și m-a întrebat: „Dar știi de ce, nu?“

Exemplificările cu starea de comuniune cu energia Atributului Dumnezeiesc al Sfințeniei Dumnezeieşti pe care le savurez în această perioadă retrezesc în fiinţa mea acele stări exemplare de atunci (precum şi comuniunea cu celelalte atribute dumnezeieşti menționate mai sus) și sunt foarte fericită că mi-a fost oferită și aşa, o astfel de exemplificare a energiei subtile sublime a Sfințeniei Dumnezeieşti, că pot avea acces la ea atât de ușor.

Mulţumesc cu profundă recunoştinţă ghidului nostru spiritual că a fost și este mereu alături de mine și mă ajută să îmi învăț lecțiile, să mă transform spiritual și să îl simt pe Dumnezeu, uneori în moduri cu totul neașteptate și surprinzătoare!

Vă îmbraţişez cu multă iubire.

G. P., grupa 26, Constanța