În timp ce mă abandonam, deveneam atomi
30 June 2020Am simţit că sunt o „picătură“ care devine una cu Oceanul
30 June 2020Recunoştinţa pentru Grieg devenise acum recunoştinţă plină de dragoste faţă de Dumnezeu
În anul 1992, Tabăra spirituală yoghină de vacanţă din luna mai s-a ţinut la mare. În ultima seară, după vizionarea filmului „Muntele sacru“ s-a anunţat că se stabilise pentru următoarea zi o meditaţie de recunoştinţă faţă de Ghidul spiritual, de la ora 11:00 la 11:30. Zis şi făcut. A doua zi dimineaţa, la ora 11:00 m-am aşezat în postura de meditaţie şi am început să îndrept asupra Ghidului meu spiritual toată dragostea şi recunoştinţa pe care i-o purtam în suflet.
După un timp, fluxul acesta continuu de afectivitate orientată asupra Ghidului meu spiritual a dus la contopirea conştiinţei mele cu a sa. Numai că la un moment dat, a început parcă o joacă. Ceea ce recunoşteam eu a fi prezenţa Ghidului meu spiritual, Grieg, începea acum să dispară, ca şi cum se retrăgea undeva în sus. Surprinsă de această transformare neaşteptată, am continuat totuşi să-l urmez, mânată fiind de dragostea şi încrederea mea pentru el, dar şi de grija de a nu mă pierde cumva de el.
Oricât mă străduiam eu să mă ancorez de Grieg, el se subtiliza din ce în ce mai tare, până când pur şi simplu a dispărut de tot, „topindu-se“ într-o fiinţă foarte vastă, cu care am ajuns să comunic de undeva de deasupra capului. Singurul nume care mi-a venit pentru această fiinţă este Dumnezeu… Toată recunoştinţa din sufletul meu pentru Ghidul meu spiritual, Grieg, devenise acum recunoştinţă plină de dragoste şi umilinţă faţă de Dumnezeu.
În după-amiaza aceleiaşi zile m-am întâlnit cu prietenii pe care îi anunţasem despre meditaţia aceasta, dar care se dovedeau a fi foarte supăraţi pe mine. Aflaseră între timp că de fapt meditaţia de recunoştinţă era fixată de la 11:00 la 11:30 seara şi nu de dimineaţa, cum înţelesesem eu, dar pierduseră o meditaţie care fusese stabilită pentru ziua respectivă, de la 11:15 la 11:45 dimineaţa, despre care nici eu nu aflasem, dar la care participasem, aşa cum am descris mai sus. Tema meditaţiei era: Absolutul Suprem, Dumnezeu.
Anonimă
Preluat din Marea Enciclopedie a Roadelor Spirituale, vol. 1